Pentru M…și nu numai

Pentru M…și nu numai

Stop!

Oprește-te! Respiră! Trage aer în piept! Fă-o de trei ori, fără să te grăbești!

Nu, nu lăsa nici una dintre voci să te bruieze.

Închide ochii și ascultă-ți inima. Ascult-o cu atenție și amintește-ți când anume ai ascultat-o ultima dată, când anume ai fost conștient că bătăile ei te țin în viață, ca ea e mai presus de tot și toate. Că are o voce mai sonoră, mai puternică, mai clară decât toate vocile din mintea ta la un loc.

Știu. Nu e deloc ușor să închizi ochii când împrejurul tău se prăbușește lumea, să îți astupi urechile când sirenele sună neîncetat …nu e deloc ușor să crezi și e un exercițiu greu să crezi în ceea ce ochii nu văd și mâinile nu pot atinge. Dar asta e secretul.

Amintește-ți când. Când ți-ai lăsat ultima oară inima să te conducă, ca într-un dans în care partenerul îți ghidează pașii?

Acum e timpul ei! E singura care mai știe calea, care nu cunoaște frica, dar pentru asta trebuie s-o lași să se odihnească. Las-o să bată în voie. N-o grăbi și nu lăsa vocile să-i ceară nimic.

Uită-te în jur.

Vezi? Vezi toți copacii înfloriți, îi vezi cum se întorc după soare și freamătă în adierea vântului?

Auzi? Auzi cum cânta păsările? Din tot pieptul, în triluri lungi și neîncetate?

Privește-le aripile, cum se ridică în zborul precis și cum plutesc mai apoi în aer, acum când cerul e doar al lor.

Simți? Simți cum miroase aerul? Mai știi cum miroase primăvara? Mai ții minte?

Oprește-te și nu te împotrivi.

Toate înaripatele știu că e lucru greu să zbori împotriva curentului, iar tu nu știi încă să planezi.

Photo: Andrei Runcanu

Fă pas cu pas. Nu te grăbi. Ascultă.

Nu știu să îți explic, sau știu, dar fiecare lucru la timpul lui…

Știu doar că trebuie să alungi frica pentru că e cea mai grea dintre boli. Pentru că îmbolnăvește inima și otrăvește mintea.

Fără frică!

Stai în lumină. Întoarce-te după ea așa cum se întorc florile după soare.

Timpul s-a oprit. S-a oprit și pentru tine. Acum ai timp să-ți tai sforile care te-au ținut legat. Timp să faci liniște și lași întunericul în spate. Acum nimeni nu mai poate contoriza timpul.

Privește către soare.

Privește către tine și în tine.

Trage aer în piept și fă-ți curaj să sari. Și când ești pregătit, mai trage o dată aer în piept, atât încât să îți fie suficient pentru cât vei fi în aer.

Și ai încredere în inima ta. Ea știe unde trebuie să te oprești. Cunoaște locul chiar dacă tu nu știi nimic despre el.

Orice te așteaptă în locul ăla, e pentru tine .

Odată ajuns acolo, ai să știi ce ai de făcut.

Ascultă-ți inima. Ea nu cunoaște frica.

Leave a comment