Sundays

ți-am mai spus deja că îmi plac duminicile, cu atât mai mult alea însorite.

îmi place să uit de mine, să colind aiurea printr-un oraș pe care numai eu îl recunosc. i-am desenat cândva granițele și traseele, astfel încât să văd din el doar ce îmi place.

apostrofează-mă, dar mi-e mai simplu așa. așa sunt liniștită. cu cele câteva lucruri, și cercul meu închis, care mă fac să recunosc orașul ăsta ce pe ceva atât de al meu…

Strada Paris, Parcul Floreasca, pescărușii care strigă vara, pe deasupra acoperișurilor. stația troleibuzului 86 de pe B-dul Dacia; Magnolia imensă de pe Strada Polonă; casa lui S, de pe B-dul Ferdinand, pe care o găsesc neschimbată, și din care, ori de câte ori trec prin fața ei, mă aștept să iasă Pepsi, alergând spre mine; blocul din cărămidă, de pe Strada Eminescu, în care am locuit o vreme cu ai mei; Teatrul Bulandra de la Grădina Icoanei, și Parcul Ioanid; Cinematograful Studio; Bazinul Floreasca; terasa OK, de după colț de Texier; curtea liceului meu de pe Strada Olari, și casa în care ani de zile a fost Martinez, locul unde ne ascundeam când chiuleam și unde am învățat să fac cerculețe din fum de țigară …

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s