lui I

 

în dimineața asta mi-am amintit de I. mi-am amintit perfect ochii ei, și felul în care privea cândva lumea.

mi-am amintit de o seară în care urma să ieșim în lume, și mi-a cerut un creion dermatograf. purta un turban negru . era nepăsătoare, și spectaculoasă totodată! nepăsarea asta o făcea, poate, să pară ușor frivolă și întocmai asta o făcea irezistibilă. nu era frivolă, insinua doar. conștinet. la fel cum insinua disponibilitatea, pasivitatea, și lipsa oricărei inhibiții.

mi-am dat seama că-mi lipsește. îmi lipsește însă cea de acum mai bine de zece ani. cea pe care am cunoscut-o atunci, și  pe care am pierdut-o undeva pe drum, când lumile noastre s-au separat violent, pentru că am ales să trăim diferit .

mi-am imaginat ce ar fi ales să facem azi, dacă am mai fi fost împreună pe același mal.

am fi râs sincer și în hohote, din nimicuri; și am fi vorbit despre farmece și destin. am fi băut fiecare câte un cappuccino dublu, am fi fumat din același pachet de țigări, și am fi uitat de timpul care trece.

mi-am imaginat ce ar fi ales să poarte, cât de puțin i-ar fi păsat de privirile insitente ale trecătorilor. ce ar fi citit, ascultat, spus, sau făcut astăzi, dacă astăzi ar fi fost tot într-o vineri, acum zece ani.

ar fi telefonat, și m-ar fi anunțat cu o voce caldă că ne vedem pe seară.

piesa asta…

pentru o anume vineri seară

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s