pentru A

mi-am dorit să-ți mulțumesc încă de aseară. după, mi-am dorit să îți mulțumesc și azi dimineață. n-am apucat … m-am pierdut undeva, între toate telefoanele, emailurile, conversațiile.

îți mulțumesc acum, Andreea!
pentru candoarea pe care pe care ai împrăștiat-o într-o oarecare după-amiază de luni, care nu promitea să fie nimic altceva decât o altă după-amiază.

n-am greșit cu nimic când am vorbit despre poezie, așa cum n-am greșit cu nimic lăsând timpul să treacă, de parcă nici tu, nici eu, nu aveam nimic altceva de făcut. pentru că de fapt, nu era nimic mai bun de făcut, decât să pierzi firul poveștii, și să te amesteci în altele, în fața a 1/2/3 pahare de vin.

m-ai făcut să-mi amintesc, pentru a nu știu câta oară, că existența noastră e un cumul de momente mici, și neprețuite, neprevăzute. de instantanee, pe care tu le-ai surprinde în polaroidele, de care mi-ai vorbit cu atâta chef, înainte să pleci.

Image

(foto : Andreea Goia)

îți mulțumesc că ai contribuit, atât de spontan, la transformarea unei zile oarecare, într-una anume. că m-ai făcut să uit de tot, că mie nu-mi plac zilele de luni.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s