Miss Milla

mi-au plăcut întotdeauna după-amiezele leneșe cu soare mult, în care pare că timpul stă în loc.
în care se aud numai gândurile mele înfundate, acoperite de zgomote de fond. de păsările care ciripesc, întrerupte doar, din când în când, de vreo sirenă, un lătrat, sau vocea cuiva de pe stradă.

îmi place liniștea asta solitară, când toate proiecțiile prind viață și aleargă libere prin încăperi, în care am timp să-mi aduc aminte cât de tare îmi place să visez cu ochii deschiși, să fumez țigară după țigară, fără urmă de regret sau grijă. în care pot să-mi imaginez zeci de scenarii.

să-mi imaginez că mă cheamă Milla, că am părul lung și blond, că am sute de pistrui pe care nu-i ascund niciodată, și că locuiesc singură, într-o cameră de hotel interbelic, cu tavane îngrozitor de înalte, și ferestre imense. că o singură cameristă are voie să intre în camera mea, dar că în timp ea a ajuns să-mi fie confesoare, să se strecoare nopțile pentru ca să-mi ghicească în cărți, și în cafea.

că îmi place numai liliacul alb, că nu zâmbesc aproape niciodată, că mă spăl pe față numai cu apă de flori de portocal.

nu știu cum am ajuns aici, și nici nu-mi pasă prea tare. n-are nici o importanță de ce mă cheamă Milla, de ce nu vreau să văd pe nimeni, de ce nu port rochii, de ce am fumat doar 3 țigări.

nimic din toate astea nu are vreo relevanță, și nici nu îmi doresc să le argumentez.

în după-amiaza asta mă cheamă Milla, și am să mai comand o cafea.

Image

atât…

Advertisements

One thought on “Miss Milla

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s