pianissimo

așa am adormit azi-noapte, fredonând în gând piesa asta, care mă face de fiecare dată să mă gândesc, mai mult sau mai puțin, la aceleași lucruri.

am început s-o fredonez în gând, și să îmi amintesc diverse lucruri, să îmi amintesc de ”statui”, de oameni, de momente.

m-am gândit la scenariile de viață ale fiecăruia dintre noi. la cum ne proiectăm viețile într-o dimensiune, care poate părea inexistentă. la cum ne imaginăm anumite momente, la cum le plăsmuim în vid, neconștientizând, de cele mai multe ori, că se vor întâmpla exact asemenea plăsmuirii.

la cum ne împiedicăm, sau ne împotmolim, uneori, în propriile noastre proiecții. pentru că nimeni nu ne învață, sau ne spune despre cum are să arate tot ce e în jurul nostru. noi ne îngrădim însă singuri, și ne impunem reguli. ne înfrânăm emoțiile, pornirile, neconștientizând că e de ajuns o secundă, pentru a schimba cursul lucrurilor, pe care tot noi le orânduisem într-un fel anume.

e totul atât de simplu, de fapt. suntem însă programați să complicăm fiecare proiecție, fiecare lucru bun, fiecare emoție. să despicăm în mii de fire, și să analizăm la infinit fiecare moment, până când îsi pierde farmecul și compoziția, până când pălește, și dispare.

trebuie doar să deprindem arta căderii în gol. liberi, fără sfori, fără sprijin. să închidem ochii și să ne proiectăm pe noi, acolo unde ne dorim să fim, așa cum ne dorim să fim…

”Pianissimo

Te lo dico pianissimo

Questo piccolo ciao

Sottovoce

Cosi nessuno capira’niente

E tu solamente tu capirai”

fortissimo

…pentru E

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s