write Santa a letter !

suntem o nație de capre râioase. un popor prea “fin” ca să muncească, ca să asume, să învețe, să se autoeduce.

credem cu toată ființa în Moș Crăciun, și mai mult de atât, mai credem și că ne poate citi gândurile. că noi nu trebuie să facem nimic pentru ceea ce ne dorim, sau sperăm. sigur că da. trebuie doar să ne așezam la locul potrivit de pe mijlocul străzii, și să așteptăm. să așteptăm să ne pocnească în cap o minune nemaivăzută. pentru că noi suntem speciali, unici, năpăstuiți de atâta vreme…nu-i așa?

dacă nu ni se întâmplă, nu-i din vina noastră. e din vina altcuiva. a poștașului, pentru că nu a găsit adresa lui Moș Crăciun, a celor din jur pentru că n-au observat cât suntem de speciali, a președintelui (pe care noi l-am ales), a sistemului (care a luat viață cu sprijinul nostru).

am ajuns să cred din ce în ce mai puțin că are să se schimbe ceva, în următorii câțiva ani.

noi suntem cei care decid zi de zi, care influențează sistemul, masele, curentele, sau mersul lucrurilor, doar că noi nu mai avem timp și de asta. lamentările interminabile ne consumă prea mult timp. suntem prea ocupați să ne plângem, să contemplăm pereții goi în așteptarea lui Moș Crăciun. nu ne rămâne timp pentru a mai face vreo altă mutare, pe propria noastră tablă de șah.

m-a obosit orașul asta. în ultima vreme, mai tare ca în alte dăți. mă obosește paloarea lui infinită, și griul la fel de infinit. mă obosește răutatea oamenilor, și intriga lor veninoasă, dar mă amuză în același timp zumzăiala constantă pe care o produc, pe la spatele celorlalți oameni. mi se pare deplorabilă, tristă, dar mă amuză pentru că realizez cât de puțin conștienți sunt toți acești oameni, de preocupați de ceilalți.

îi privesc cum se agită inutil, mânjindu-se și mâzgălindu-se cu toată meschinăria pe care o răspândesc în jur, și în primul rând, în propriile lor vieți. priviți de sus arată că niște furnici, care au pierdut urma mușuroiului, și care aleargă disperate în toate părțile… cât de multă energie risipesc, fără să le pese măcar.

privesc condescendent, pentru că mă uit din afară.
eu nu mai am decât o singură miză – liniștea.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s