fit to match to fit

aștept să se facă verde. nu am căștile în urechi.

fac același lucru pe care îl fac mereu, de care nu am cum să mă debarasez. e un gest reflex. observ. mă uit la oameni, și în special la femei.

de vis-a-vis, de pe cealaltă parte a trecerii de pietoni, îmi atrage atenția o doamnă la vreo 50 de ani. e foarte înaltă, blondă, cu părul de lungime medie. are o ținută impecabilă. picioare lungi și destul de subțiri, din ce pot intui prin pantaloni. o ajută corpul, tenul, părul. îi studiez atent și mâinile. are mâinile destul de mari, dar e firesc pentu cât e de înaltă. îi construiesc repede, în minte, o ținută perfectă. pentru că cea pe care o poartă e aproape ridicolă. prea asortată, prea îmbrăcată, prea din toate.

Image

pantalonii sunt dintr-un reiat violet. poartă un pullover în dungi mov și violet, ceva mai lung. pe deasupra, un fel de ilico-bolero, care se termină sub linia sânilor, asortat cu dungile mov ale pulloverului. ilico-pulloverul se închide într-o centură, din același tricotaj, care are o cataramă din plastic (aproape uriașă) de culoare mov. poartă cizme tip UGG, tot mov, dar mai închis. singurele două lucruri, care nu respectă gama cromatică, sunt rujul grena și geanta neagră.

încerc să îmi explic alegerea doamnei și întorc capul spre dreapta. pe partea mea de trotuar sunt două fete, care așteaptă ca și mine, să se facă verde. o observ pe cea care stă cu fața înspre mine.

mă gândesc la M, mă gândesc dacă i-a citit textul, în care trata despre sprâncenele prea subțiri, prea pensate. dacă da, atunci n-a înțeles nimic. se uită la mine de sub niște sprâncene groase cât jumătate din frunte, desenate perfect, cu un maro închis. nu, nu asta spunea M. vorbea despre sprâncene naturale, nu despre cele ca astea, care sunt groase, dar pictate în goașă (cred), cu pensula pentru uns prăjiturile. restul n-am observat. m-au frapat sprâncenele, și m-am pierdut.

din stânga traversează o altă domnișoară. e înaltă și slabă. e machiata puțin, dar poartă o fustă scurtă mov dintr-un jerse mai plin, și niște…ce să fie? copii după UGG într-un gri antracit. în sus, o gecuta minusculă, din piele (sau nu) neagră. ea sigur n-a citit nimic din ce a scris M.

îmi fuge mintea în toate părțile, încercând să-mi dau seama de ce avem viziuni atât de diferite asupra lucrurilor.

între timp, am ajuns înapoi în fața biroului, neînțelegând nimic din toate aparițiile din ultimele 15 minute. am înțeles însă perfect de ce doamnele și domnișoarele pe lângă care am trecut, și-au dat coate la vederea perechii mele de pantofi stiletto (din velour negru) purtați pe piciorul gol.

pentru că nu sunt mov, și jeanșii mei sunt bleu!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s