detox ! detox ! detox !

m-am bucurat teribil să primesc un email, în care eram întrebată dacă mi-aș dori să încerc un juice detox. am acceptat ideea, foarte încântată.

tot ce trebuia să fac era să mă țin (3 zile) de sucuri, și să vin cu un feedback sincer.

m-am pregătit temeinic, am tras aer în piept, și m-am setat pentru ce avea să urmeze Miercuri, Joi, și Vineri.

Image

am primit în fiecare seară, de dinaintea zilei următoare, o pungă mare, cu 6 sticle numerotate (în ordinea în care trebuia să le beau).

mi-am luat avânt și m-am apucat de băut. nu, n-am putut să renunț la cafea! nimeni nu trebuie să sufere odată cu mine…

bon, zis și făcut.

prima zi a decurs relativ ușor. sucurile mi-au tăiat foamea. nu m-am simțit rău, nu am fost amețită, nici antipatică, nici melancolică, nici nimic. însă a urmat a doua zi, când lucrurile aveau să ia o întorsătură bizară.

m-am trezit Joi, cu sentimentul clar, că am deasupra capului un nor (de dimensiune medie), pufos dar foarte cenușiu. mă urmărea peste tot. la baie, la telefon, sus, jos, în pat, pe lângă pat. era acolo. tăcut și mofluz, fără să picure nimic. a început brusc să mi se facă frig. ba nu, cald. ba nu, frig…și tot așa. devenisem ușor melancolică, puțin tristă, și un pic prea sensibilă, pentru gustul meu. repet, nu mă simțeam deloc amețită sau înfometată. îmi lipsea poate puțin, senzația de a mesteca, dar atât. încet, încet, am început să cred că mâncasem o cutie de cretă, fără să-mi mai aduc aminte.
Joi, am plecat acasă mai devreme. am terminat toate sucurile, și am băut enorm de mult ceai. a sosit și punga cu numărul trei.

Vineri am luat-o de la capăt.

să nu uit, însă… sucurile erau delicioase, însă norul nu se dădea plecat. era tot deasupra capului meu, parcă ceva mai mare decât Joi. mi-am văzut cuminte de treabă. n-am apucat să mă gândesc prea mult la ce mi se întâmplă, pentru că începuse să sune telefonul. a sunat multă vreme, și preț de vreo trei, patru ore, am uitat că sunt “on a juice detox”. am avut suficientă energie să rezolv ceva ce părea a fi imposibil, să vorbesc întruna la telefon, să fac trei drumuri, și să și alerg (la propriu). când m-am liniștit însă, am luat-o de la capăt. mi s-a instalat din nou chestia cu creta. mi-era frig. ba nu, cald. ba nu, ba da, și tot așa. am încercat să ignor senzația și mi-am văzut în continuare de treabă. la un moment dat însă, am realizat că e mai sănătos să nu mai insist, și să mă retrag în bârlog. devenisem (cred) imposibil de suportat, cu toată melancolia, privirea ușor tâmpă, lipsa de concentrare, și norul ăla imposibil, care se ținea (ca râia !!!) după mine.

am ajuns acasă, unde (tind să cred acum) am băut o oală de ceai. nu mai puteam bea nimic altceva. m-am învârtit prin casă. m-am învelit, am butonat mecanic telecomanda, am încercat să citesc, să scriu. nu cred că îmi ieșea vreuna dintre ele, dar măcar aveam senzația că fac ceva. ajunsesem acasă cu intenția de a ieși seara, însă aveam să realizez doar puțin mai târziu, că era o idee extrem de proastă. socializarea nu era cea mai bună idee în starea mea. n-aș fi avut parte, probabil, decât de un atac de panică, și de o porție de paranoia.

lăsând la o parte reacțiile mele bizare, și senzațiile și mai și, cam astea ar fi concluziile :

– prima și cea mai importantă : stai acasă, când te apuci de un juice detox! dar golește frigiderul înainte. nu îți este foame, doar poftă!

– nu ieși în lume prea mult! s-ar putea să ai senzația (destul de clară) că toată lumea are ceva cu tine.

– nu e nimic rău la un juice detox. nu te slăbește, nu te amețește, dar trebuie să ai trei zile libere, în care e bine să fii singur, sau cu cineva foarte apropiat, cu care nu trebuie să te prefaci. pentru că n-ai să (prea) poți.

– așteaptă-te să de detoxifiezi, și nu doar fizic !!! habar nu ai de ce ești în stare (de fapt) când îți schimbi radical obiceiurile, fie chiar și pentru câteva zile. în ceea ce mă privește, am sentimentul că detoxifierea s-a produs la nival mental, mai presus de toate.

– da, aș repeta experiența, dar nu aș mai îndrăzni să mă cred atât de vitează încât să merg la birou, să mă prefac normală, sau să socializez.

– una peste alta, rezultatul a fost excelent ! m-am trezit ca un fulg în fiecare dimineață. Sâmbătă nu m-am trezit nicidecum înfometată (așa cum mă așteptam), norul dispăruse, iar eu revenisem “acasă”.

R & A, mulțumesc frumos pentru tot ! (there’s no irony in that)

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s