eternul bonsai

căutam niște imagini cu bonsai, inspirație pentru tatuajul de pe incheietura stângă. am făcut și probe. direct pe mână, cu o cariocă neagră, semipermanentă.

dar să trecem peste.
am avut cândva un bonsai. trebuie să recunosc – era splendid. nu era foarte mic, dar nici foarte mare. aș zice că era potrivit. potrivit inclusiv în peisaj, și în locul în care decisesem să-l plasăm. E și B tot mai insistă că eu mi l-am dorit, și că din vina mea s-a stins subit. l-am găsit într-o dimineață fără nici o frunză, la fel de tăcut…

eu însă, am o cu totul altă poveste.

n-am putut niciodată să mă atașez de plante. nu prea tare. darmite, să le mai și vorbesc. am citit Mayitrei, și mi-a plăcut atunci (aveam cam 14 ani).

n-am putut însă niciodată să mă împrietenesc cu o plantă.

nu mă înțelege greșit, nu sunt insensibilă. însă prefer cuvântătoarele. așa cum în loc de un pește, am preferat un cățel. nu, cățelul nostru nu vorbește. însă înțelege, reacționează, și interacționează. în plus, are gene (asta că să-l citez pe B)

…mă rog, să zic odată despre ce e vorba.

Image

(www.notonthehighstreet.com)

căutând imagini cu bonsai, am găsit unul ideal pentru mine, sau pentru alții ca mine.

Image

Image

Image

adorabil. fără pretenții. etern.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s