bungee jumping

m-am întrebat de multe ori de ce ne lipsește curajul în momentele în care avem cea mai mare nevoie de el. poate pentru că în momentele alea vine vorba de schimbări, de sărit în gol, de lăsat în urmă…
m-am întrebat ce aș face eu dacă nu mi-ar lipsi niciodată curajul, dacă nu mi-ar fi frică să nu îi rănesc pe alții, dacă mi-ar lipsi cu desăvârșire altruismul, compasiunea și buna creștere. cu ce aș fi mai bună, mai puțin bună, mai rea.

– aș lăsa să iasă la iveală tot ce simt și gândesc în momentele în care cineva încearcă să mă încolțească, să mă reducă la tăcere prin condescendență și mârlănie.

– le-aș spune unora cât sunt de “mici”, de “urâți”, de “săraci”, privindu-i în ochi. le-aș spune-o calm, și clar, așa încât să înțeleagă exact și tonul și semnificația

– aș plânge mai mult, fără să-mi pese că alții se uită la mine

– aș face bungee jumping, pentru că mi-am dorit întotdeauna s-o fac.

– i-aș răni, spunându-le ce cred, pe cei care mă rănesc constant.

– aș țipa. tare! și mai apoi, aș trage aer în piept.

– mi-aș abandona pentru o vreme responsabilitățile

– aș încerca și altceva…

– aș dansa în mijlocul străzii, de fiecare data când simt s-o fac ascultând piesa mea preferată din ultima vreme.

– aș riposta mai des …

– aș spune întotdeauna, dar întotdeauna, exact ce simt sau cred 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s