on fait toujours l’amour

mi-a spus ea, aruncandu-si parul pe spate.

L se indragostea in fiecare zi de altcineva. pentru ea nu exista esecul, inhibitia, timiditatea sau sentimentul pe care ti-l produce un refuz.

mi-o aduc perfect aminte. aparea efervescenta in curtea liceului. isi aprindea o tigara din care tragea cu buzele conturate prea mult, prea tare. si incepea sa-ti povesteasca gesticuland despre noua ei cucerire. inotdeauna cucerea, niciodata invers.

a doua zi o lua de la capat. cu oricine ar fi fost dispus sa o asculte, si povestea cu la fel de mult patos despre  idila de ieri si despre motivul pentru care se stinsese asemenea unui chibrit. nimic grav de altfel. o nimica toata. cel de ieri saruta prost, sau, surpriza, nu-si dorise decat o iubire de o noapte. 

ori ea, ea isi dorea mai mult, indiferent de cat de repede se putea resemna. 

nu stiu de ce mi-am adus aminte tocmai azi de ea. poate pentru ca ploua sau ninge, si iar ploua, iar eu n-am fost niciodata cu adevarat bine dispusa in zilele cu ploaie. poate de asta. poate pentru ca mi s-a strecurat intre sutele de ganduri care imi obosesc mintea, incercand sa ma scape de fatalismele unei zi mohorate. 

nu stiu unde e L acum. daca a gasit ce cauta, daca a ramas intr-o poveste mai lunga de-o noapte, daca mai fumeaza si mai poarta sutiene cu dantelele la vedere. daca mai inventeaza scuze barbatilor din viata ei.

stiu insa ca dincolo de ceea ce cred eu despre femeile ca ea, m-a frapat mereu usurinta ei de a trece de la un capitol la altul, forta ei de a cauta mereu mai departe si de a ramane neclintita in fata oricarei intemperii amoroase, si nu in ultimul rand, felul in care se raporta la ea. in viziunea ei, rujul era atat cat trebuia, sanii erau perfecti, integritatea ii era intacta.
  

pentru ea nu conta nimic altceva decat sa se daruiasca unor emotii, unor inchipuiri, unui baiat…si sa primeasca in schimb inca o zi de fericire si un motiv sa creada. n-a contat niciodata care zi, pentru ca oricare ar fi fost aceea, ea era le fel de dispusa. dispusa sa isi provoace exaltarea, sa nu-i pese de ce credeau ceilalti, de ploaie sau prejudecati. sa iubeasca oriunde, oricand, ca si cum se intampla pentru prima si ultima data.

pentru ca pentru L nu conta decat ce si cum simtea ea, si pentru L, fiecare zi era si prima

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s