creionul mecanic

m-am trezit dimineata.

o premiera dupa multe zile…

mi-am luat cafeaua, am deschis laptopul, si,

am avut o revelatie.

mi-ar fi placut sa deschid un ziar, care sa miroasa a cerneala si care sa-mi fost livrat pe treapta din fata casei. acelasi loc unde as fi gasit si o sticla cu lapte.

asa am realizat ca imi este dor de anumite lucruri si gesturi pe cale de disparitie.

iubesc cartile, ziarele, revistele. obiectul in sine. si spun asta in timp ce scriu pe o tastatura impersonala total. n-am sa renunt la scrisul de mana pentru ca iubesc felul in care se simte creionul cu mina moale pe hartie, si agendele. asa cum n-am sa citesc niciodata carti pe i-pad. nici macar in avion. o carte merita sacrificiul de fi plimbata in geanta oricat de departe, si nu i se termina niciodata bateria. cu o carte dezvolti o relatie pe toata perioada in care o citesti, pentru ca o iei cu tine oriunde si peste tot, si urmele degetelor tale raman cu ea, oricat de invizibile ar fi. ramane cu tine si dupa, pe un raft. pentru ca ori de cate ori te uiti la ea sa-ti amintesti unde ai citit-o, unde erai si ce faceai.

am de ani de zile aceeasi cana din care imi beau cafeaua dimineata. aceeasi pasiune pentru stilourile chinezesti si creioanele mecanice.

imi rezerv dreptul de a ramane in urma, si placerea de a-mi pastra intacte anumite gesturi si obiecte, oricat de mult si repede ar avansa lumea si tehnologia.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s