behind the scenes

sunt aproape 10 ani de cand existam, 10 ani de atelier. loc, care mi-a fost de multe ori refugiu, care mi-a servit drept a doua casa, pe care l-am indragit ca pe un copil din prima zi – neconditionat.

Image

Image

Image

aici sau acolo, indiferent unde am fost, in care casa sau spatiu, indiferent de natura lui, am facut ce fac mereu si acasa. am pastrat aceleasi obiceiuri, m-am atasat de lucruri, le-am ingrijit si le-am luat cu mine peste tot. am sfintit fiecare loc in parte si ne-am pus amprenta pe el pana in cele mai mici detalii.

Image

Image

Image

Image

Image

acum, dupa aproape 10 ani incerc sa numar in gand…cate rochii au iesit din atelier, cate povesti am ascultat, cate prietenii s-au legat, cate cafele, cate nopti nedormite, cata munca, cata, cate, cat…

Image

Image

iar cu mine mereu, inca de la inceput…
fara de care lucrurile n-ar fi fost asa cum sunt acum, fara de care nu mi-as fi putut cladi universul meu personal, fara de care nu as fi putut face nimic la fel. tot ce fac in fiecare zi li se datoreaza si lor in foarte mare parte.

Image

Hellene et les garcons

Image

mi-o aduc perfect aminte in prima zi. tacuta, timida si usor speriata, rotindu-si privirea, incercand sa-si gaseasca locul, sa-si inventeze pozitia. cu rabdare, aproape obsesiv, a aranjat pe culori si categorii toate panglicile de rips, toate rejansele si atele. le-a pus in cutii, ordonate, aliniate…
de atunci au trecut aproape 10 ani. ani in care numai parul a ramas la fel. azi e e cea care tine minte unde mi-am lasat ceva, orice, pe care eu nu reusesc aproape niciodata sa-l gasesc, cea care ma cunoaste cel mai bine, cu care ma cert si ma impac pentru ca pentru ea orice prilej e bun sa se contrazica, cea care stie exact ce gandesc, care a devenit familia mea, care ordoneaza tot in liste si pe categorii (ca si atunci), care stie unde mi-am lasat telefonul, cine vine si la ce ora. si fara de care, locul asta ar fi mult mai putin la fel.

Mireille

Image

ea e este de fapt veteranul – cea care a mers cu mine din primul an pe acelasi drum, pe oriunde a cotit el. ea a ajuns aici aproape odata cu mine. am invatat una de la cealalta, am invatat sa comunicam printr-o singura linie sau cuvant si am crescut impreuna.
ea este cea care da viata tuturor schitelor mele, ajutata de foarfeca ei mare si grea, pe care o plimba dupa ea de atata timp. ea taie tot si imi completeaza viziunile cu detalii tehnice atunci cand eu imi prind urechile. tot ea e responsabila pentru cea mai buna prajitura cu crema de lamaie si economisirea tuturor peticelor din atelier.
…si numai ea are talentul sa se enerveze atat de tare uneori, sau sa intre intr-o stare din care nici una dintre noi nu reuseste s-o scoata, dar in care ea reuseste sa ne introduca si pe noi…iar daca ea e indispusa ne miscam cu totii cu grija 🙂

Petrutz

Image

Petruta deoache. e o certitudine.

ea e cea mai moody dintre noi. intr-o zi e cea mai vesela, iar a doua zi e in stare sa nu scoata un sunet, dar e ceva atat de obisnuit. asa e ea si nimeni nu incearca s-o mai modeleze.
obsedata de detalii si cusaturi, intoarce pe toate partile un lucru. e cea care ma cearta atunci cand cos. ca nu e drept, ca nu e strans, ca n-am pus ata bine… si intr-un final imi smulge lucrul din mana si-l duce ea la capat.

ii place sa se alinte, sa spuna ca nu mai poate cand de fapt mai poate inca pe atat. sunt zile cand parca ii merg mainile singure, cand reuseste sa duca la capat un numar atat de mare de produse incat te intrebi daca n-a venit cu ele gata de acasa; si altele, cand lumea parca s-a sfarsit la unul singur…dar ca noi toate, e una dintre piesele fara de care puzzle-ul e incomplet.

ne-am invatat locurile, ne-am inventat pozitiile, ne-am obisnuit sa ne toleram, sa ne ascultam, sa ne ingaduim starile si sa impartim tot – prajiturile, bunele si relele, covrigii, cafeaua…suntem impreuna zi de zi de aproape 10 ani, uneori mai mult dintr-o zi decat cu ai nostri de acasa.

si scriind toate astea am realizat si mai mult ce loc mare ocupa ele in viata mea, exact in formatia asta, exact asa, cu bune si rele. ca fara ele dinamica n-ar mai fi aceeasi, ca suntem o echipa si ca fiecare dintre noi are rolul ei particular in fiecare lucru care iese din acest atelier.

multumesc…

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s